Prin lipsă de imaginație, lipsă de viziune. Lipsă de inovație, lipsă de interes, iresponsabilitate. Jocul continuă. Lumea tot nu a înțeles nimic din criză, nu a înțeles ce a provocat-o, și continuă să o întrețină. Văd mici creșteri/reveniri cauzate de măsuri inspirate și revin la aceleași practici care au trimis economiile în cap, și (surpriză) le vor pune din nou în cap. Să pornim cu câteva exemple.
Air France
Faza 1: un cetățean trebuia să plece la Paris pe data de 26 Februarie, seara. Cetățeanul primește mail cu detaliile zborului, și cu link-ul unde să facă click pentru a-și alege scaunul.
Peste câteva minute vine un nou mail care îi precizează că zborul a fost anulat. Cu un link pentru mai multe detalii:
Care link duce către un dead end: sistemul de rezervări este picat.
Individul sună la Air France România, care precizează că zborul este anulat datorită grevei controlorilor de trafic aerian. Air France România propune o nouă dată de zbor, cetățeanul este nemulțumit și cere remunerarea biletului. Este îndrumat spre un nou interior (la Nuți probabil) unde este întrebat de ce a cumpărat biletul de pe www.airfrance.us. Well, de-aia. Ei bine, de-aia cetățeanul este îndrumat să sune în US. Până să sune în US, cineva îi reprogramează zborul pentru a doua zi dimineață. Fie și-așa, cetățeanul alege să zboare. Doar că cu câteva ore înainte primește o veste și mai bună: și noul zbor a fost anulat, și a fost reprogramat pe următorul zbor. De data aceasta, greva piloților. Ok, hai fie. Avionul pe jumătate gol. Asta după două zboruri anulate, da? Plin de clienți la Air France.
Faza 2: Paris. Aeroportul Charles de Gaulle. Același cetățean află că zborul de întoarcere este anulat. Datorită condițiilor meteo. Zborul de Sofia a plecat bine merci în fața sa, deci care este explicația? Operatorul Air France ridică tipic franțuzește din umeri. Și începe să împartă hoteluri. Începe cu cele ieftine, care se termină. Apoi reprogramează pe restul. Cetățeanul așteaptă hotel. Care nu mai vine. Operatorul vine cu o propunere inteligentă: pasagerii să plece pe unde știu ei, că vor fi despăgubiți. Când? Nu se știe. Ce sumă? Nu se știe. Când? Nu se știe. Mumu, pasagerii aleg să stea, și cer cu conducerea. Și rapid. Că unii vorbesc franțuzita destul de bine. În acel moment încep să apară hotelurile scumpe. Ah, deci se poate. Cetățeanul nostru este mințit că există transport afară. Mumu, nu există. Își rezolvă singur transportul, și spre, și dinspre aeroport. Ajunge la hotel. Mumu păpică, hotelul îi dă o foaie cum că Air France a dat țeapă. Perfect! Deci cetățeanul poate să facă plângere aici. La aeroport oricum nimeni nu știe cum se pot rambursa banii pe taxi. Nicio problemă, vor ști autoritățile. Cetățeanul așteaptă un răspuns de la Air France. Care vine pe mail:
Dacă nu puteți vedea ce scrie, se cere numărul corect al tichetului. Să cauți în baza de date Air France se pare că este destul de dificil.
N-am dat aici nume pentru că nu este important. Cetățeanul de mai sus își va rezolva problema direct cu autoritățile franceze. Importantă a fost atitudinea, tuturor li s-a rupt. De faptul că pierd clienți, de faptul că firma se duce dracului (detalii aici), toți cred că statul îi protejează. Mumu, nu este așa. Statul francez nu va mai avea bani și îi va da afară pe capete. Indiferent de greve.
Oradea
Prietena mea Coziana dorește să-și deschidă cabinet dentar. Pentru că se pricepe, știe meserie. Cumpără apartament, și merge pe la vecini să ia aprobarea de la fiecare (tipic pentru România: vrei să faci o firmă în apartament, trebuie să ai aprobare de la TOȚI vecinii; statul TREBUIE să te umilească). Ei bine, un boșorog comunist jegos cu chipiu (da, se pare că are și chipiu), nu vrea să semneze. Fără niciun motiv. În afară de faptul că așa vrea el. Ce nu înțelege behemotul de Bihor? Că dacă are clienți, Coziana va plăti impozite mai mari la stat. Impozite din care statul îi va plăti pensia. Și uite așa, probabilitatea ca pensia să i se reducă scade. Prin faptul că nu semnează, tataie se condamnă singur. Dar el nu înțelege asta. Dar va înțelege sperăm, că voi vorbi eu cu el în curând.
București
Piața imobiliară este aproape moartă, în afară de programul Prima Casă. Nicio problemă, toți visează să crească prețurile. Și ai naibii clienți, nu cumpără. Dar de ce, ticăloșii, de ce? Păi este simplu: București apartament de 2 cam, 84mp, Barbu Văcărescu, 160.000 EUR. Malta, apartament de 170mp, 5 camere, zonă rezidențială, 159.000 EUR:
Ghici ghicitoarea mea câți vor cumpăra un rahat de apartament la prețul ăla? Care nu va fi dat în jos.
Sunt doar câteva exemple. Oamenii nu înțeleg că nu se mai poate face business/combinații ca în vremurile trecute. Că inovația, abordarea focusată pe client (dincolo de teorie, chiar aplicată) transparența, onestitatea sunt cheia succesului. În epoca 2.0 orice porcărie pe care o faci se aude. Se aude fenomenal de repede, și este indexată prin motoarele de căutare. Există noi paradigme de business și sociale, care au schimbat complet spectrul economic. Abordările învechite nu duc decât la aceleași rezultate tragice, care au fost observate. Dar mai trebuie să intrăm din nou într-un picaj agresiv pentru a înțelege acest lucru.